Sărăcia bat-o vina

Zilnic vezi cum îţi trece viaţa şi nu ai cum să te bucuri de plăcerile ei. De ce? E simplu: lipsa banilor, un subiect destul de discutabil în această Românie penurie. Pe unde mergi te loveşti de ceva pe care vrei să-l cumperi. Eşti hotărât să-l iei, dar când deschizi portofelul, privirea ţi se întunecă şi pleci mai departe. De multe ori decât să-ţi faci sânge rău, mai bine nu mai ieşi din casă. Dacă nu-s bani ce să căutăm prin magazine. Răbdăm, că doar pe noi, românii, ne-a înzestrat bunul Dumnezeu şi perioada nu demult apusă a comunismului cu multă răbdare. Dar până când să şi înduri? Simţi cum punga stomacală îţi sare din ţâţâni, iar privirea ţi se înfundă în hău. „Ce ne facem?”, o întrebare des rostită în casele oamenilor. Guvernul ne adresează doar promisiuni. Fiecare ban trebuie utilizat cu grijă. Cu mare grijă că dacă apuci să consumi din leafa de mâine ce te faci? Stai şi rabzi până în ziua următoare. Nici societatea nu încurajează. Deschizi televizorul şi îi auzi vorbind doar despre criza economică. Încotro să apuci atunci? Copiii nici nu îndrăzneşti să-i scoţi prin oraş sau să-i duci prin magazine. Cum văd ceva se pun pe chirăit şi se tăvălesc pe jos până le iei ce vor. Cumpărăturile se fac cu iscusinţă. De obicei de la buticuri că nu ai destul curaj să intri în hipermarketuri. Sunt prea multe sortimente şi eşti dispus unui pericol mare de a cheltui mai mult decât ţi-ai propus. Zilele trecute mi-a fost dat să întâlnesc într-un supermarket o bătrânică. O tot vedeam că stă ca la rugăciune în faţa căruciorului cu produse şi nu înţelegeam de ce. Ce credeţi? Sărmana îşi calcula câţi bani costă ce a cumpărat şi se uita cât are în portofel. E trist să vezi asemenea lucruri. Dar asta e realitatea. Până la urmă în România putem trăi şi gratis.