Elixirul tinereţii veşnice nu este compensat încă!

Luna decembrie. Încă puţin şi vom vedea cum va mai trece un an... Cu tristeţe? Unii nu îşi vor da seama, însă alţii vor simţi cum teama de a nu îmbătrâni le curge prin vene.
Elixirul tinereţii veşnice, un medicament pe care îl aşteptăm de când ne naştem. Îl căutăm mereu în dragoste, în inimă, în cosmetice promovate de mari branduri. Suntem fascinaţi de privirile celor care ne mângâie trupul fraged şi desfătat. Ajungem să credem că acesta nu are preţ şi că odată găsit, merită totul. Atracţia pentru bărbaţi sau femei în floarea vârstei este tot mai mare, pentru că ei ne fac să simţim şi să mirosim parfumul tinereţii. „Mi s-a întâmplat des să văd cupluri cu diferenţe mari de vârstă. De fapt văd acest lucru zilnic. Sunt însurat cu o femeie cu 10 ani mai tânără decât mine şi mărturisesc că niciodată nu am simţit această diferenţă. Ador copilăriile şi romantismul ei. Poate că acesta a fost unul dintre lucrurile care m-au atras la ea. Gesturile şi rigoarea partenerilor tineri ne aduc aminte de vremurile bune şi ne fac să uităm de durerea reumatismului”, spune Marian P., muncitor.
Fiecare dimineaţă este un chin, o realitate dureroasă. Să vedem cum părul cel des şi lung devine tot mai alb şi rar, iar faţa fină şi întinsă ni se cutează pe zi ce trece este un adevărat blestem. Am da orice pentru a bea din poţiunea Afroditei şi să avem din nou chipul adolescentin. Operaţiile estetice şi saloanele de înfrumuseţare devin tot mai des soluţia tinereţii. Recurgem la ele nebăgând în seamă frica, riscul şi durerea. Vrem ca oglinda să ne fie prietenă, nu ceva de care să fugim. La acest lucru m-am gândit când am intrat într-una din aceste zile într-o farmacie. Aici Ana mi-a spus că zilnic este întrebată despre vitamine, remedii împotriva căderii părului şi creme pentru riduri. „Observ că îmbătrânirea este o adevărată problemă. Lucrul acesta este molipsitor şi la mine. Am 45 de ani şi aş da orice să am iar 20”. Cele mai vândute sunt vitaminele C şi E. Vitamina E protejează celulele şi previne deteriorarea enzimelor asociate cu celule, iar vitamina C este responsabilă pentru rezistenţa şi elasticitatea pielii. Folosite regulamentar pe lângă alte creme antirid dau rezultate surprinzătoare şi te ajută să stopezi anumite semne ale vârstei. Ana este de părere că până la urmă totul ţine şi de starea noastră de spirit.
Ni se întâmplă ca nici această mască creată să nu ne ajute şi să nu ne mulţumească, pentru că anual observăm cum viaţa ni se scurge printre degete şi nu avem cum s-o oprim.Tânjim să simţim fiorul sărutării buzelor şi întâiul amor sub clar de lună. Adorăm aroma vinului roşu pentru că ne induce pasiune şi desfătare sufletească, dar mirosul naftalinei ne face să fugim, fiindcă este asociat bătrâneţii.
Nici norocul nu este de partea noastră. Deşi ştiinţa a cheltuit bani şi ani mulţi pentru găsirea elixirului, acesta nu a fost descoperit. Ideea de a opri „timpul” în loc nu este exclusă, iar încercările oamenilor le vedem zi de zi la televizor, la radio, în reviste şi broşuri speciale. „Este o adevărată plăcere să folosim creme pentru piele care ne promit o piele fină şi fără riduri, dar din nefericire de cele mai multe ori rămânem doar cu portofelele goale”, spune Maria, asistentă. Mereu îmi revine în minte întrebarea: oare există acest elixir al tinereţii veşnice? Sau este doar un lucru creat în subconştientul nostru? Nu ştiu. Poate cheia elixirul este răbdarea şi încrederea în tine. Un lucru este cert: avem la dispoziţie toată viaţa pentru a-l descoperi.

Băsescu muşcă din jurnalişti şi schimbă placa. Dentară



Se pare că lui Băsescu îi stă mai bine ca primar al capitalei. Motivul? Pentru că, odată cu numirea sa ca preşedinte, Robin Hood al României a dus şi duce o luptă continuă cu presa.
Să fie presa prea dură? Sau şeful statului este exagerat? Răspunsul poate îl vom găsi în comparaţia dintre cei trei muschetari ai ţării de după Revoluţie: Iliescu, Constantinescu şi Băsescu. Primul s-a bucurat pentru scurt timp de răsfăţul presei care a crezut că odată cu ieşirea de sub dominaţia comunismului o să poată spune orice şi oricum. Nici în al doilea mandat nu a avut o relaţie prea bună cu gazetarii care îi urmăreau fiecare pas. Protestul faţă de aceştia? Interzicerea la conferinţele de la Cotroceni a doi jurnalişti. Emil Constantinescu, un om care nu a scăpat nici el de atacul breslei. După doar două luni de la alegerea sa din 1996, fostul preşedinte a simţit pe propria piele cum este să te afli în “gura” presei. Nemulţumirea sa s-a rezumat doar la exprimarea dezamăgirii şi revoltei faţă de aşa-zisa independenţă.
De la câştigarea mandatului de către Traian Băsescu lucrurile îşi schimbă cursul. Trânta individuală sau colectivă devine arma împotriva ziariştilor. Deşi s-a bucurat de sprijinul necondiţionat al unor publicaţii şi posturi de televiziune considerate a fi pro-prezidenţiale, Băsescu nu a ezitat să atace cu promptitudine anumiţi ziarişti şi anumite publicaţii. De menţionat este cazul jurnalistei căreia i s-a smuls telefonul şi a fost numită “ţigancă împuţită”. Şi asta pentru faptul că a îndrăznit să-l filmeze cu telefonul. Însă atacul preşedintelui nu se opreşte aici, ultima sa ispravă fiind procesul intentat jurnalistului de la “Cotidianul”. Surpinzător este faptul că articolul publicat este unul dintre cele mai nevinovate dintre cele care i-au fost adresate. Care a fost motivul? Probabil a vrut să le arate jurnaliştilor înainte de campania electorală cine este prima putere în stat, ei fiind abia a patra.