Habla con ella- cronică de film

Iubirea şi cuvântul, două arme care ne învaţă să luptăm împotriva singurătăţii, morţii şi nebuniei. Mereu ne întrebăm de ce-am fi în stare pentru iubire? Să ucidem, să fugim sau să căutăm soluţii pentru a o păstra? Pelicula “Habla con ella” ne învaţă că iubirea nu are limite şi că trebuie să dai totul pentru a avea parte de ea. Tot aici urmărim povestea a doi oameni, pe care destinul îi învaţă ce este durerea de a nu-ţi fi împărtăşită iubirea.
Filmul debutează cu întâlnirea dintre Marco – un scriitor de vreo patruzeci de ani – şi Benigno – un infirmier tânăr. Sunt doi oameni pe care destinul îi aşează unul lângă altul la un spectacol. Emoţionat de semnificaţiile scenetei în care două femei se plimbă inconştiente printre mese şi scaune de lemn, Marco începe să plângă. Lacrimile îl impresionează şi pe Benigno care ar vrea să-i vorbească, dar renunţă.
Cine nu crede în destin cu siguranţă că până la finele filmul va crede. Să vedeţi şi de ce. După patru luni, cei doi se întâlnesc într-o clinică particulară, unde Benigno lucrează ca infirmier. Întâmplarea face ca pe cei doi să-i lege un lucru acum: imposibilitatea de a-i fi împărtăşită dragostea de către partener. Marco se află aici pentru că iubita sa, Lydia, toreador de performanţă fusese împunsă de coarnele unui taur şi este în comă. Benigno îngrijeşte şi el o altă femeie aflată în comă. Este vorba de Alicia, o tânără studentă la balet. Începutul prieteniei dintre cei doi bărbaţi începe într-o zi, când Marco hotărăşte să intre în salonul Aliciei. Benigno profită de moment şi îi vorbeşte.
Între pereţii acestei clinici aflăm poveşti uimitoare, cu suişuri şi coborâşuri, în care trecutul se împleteşte cu prezentul şi viitorul. Astfel descoperim ce se află dincolo de devotamentul lui Benigno pentru Alicia, căreia i se vorbeşte, fiindcă “vorbitul este esenţial într-o relaţie” şi i se face masaj cu diverse loţiuni doar “pentru a rămâne exact aşa cum era înainte să vină aici”. Pentru acesta totul începe în faţa ferestrei sale, de unde zilnic o privea pe Alicia cum face balet. Căuta doar un motiv pentru a-i vorbi şi într-o zi l-a găsit: portofelul pierdut de aceasta. Urmează momente grele pentru tânărul infirmier, pentru că “iubita” sa nu mai apare. În cele din urmă aflăm că fusese lovită de o maşină, într-o zi ploioasă. De atunci, timp de patru ani, Benigno i s-a dedicate trup şi suflet doar Aliciei.
Şi povestea lui Marco este impresionantă. După ce vede o emisiune unde este invitată Lydia, scriitorul se apropie de aceasta cu pretextul de a-i face un portret “pentru rubrica de duminică a revistei El Pais”. Scopul său este însă de a afla despre relaţia toreadoarei cu Nino Valencia, fostul iubit al acesteia. Destinul face ca peste câteva luni cei doi să devină un cuplu. Marco îi vorbeşte Lydiei şi despre fosta sa iubire, pentru că era un lucru care nu-i dădea pace femeii. Într-o zi înainte să intre în arenă, Lydia îi mărturiseşte lui Marco că după are să-i spună ceva important. Lucrul acesta rămâne un mister pentru Marco ceva vreme până când Nino Valencia lângă patul femeii îi spune că urma să se căsătorească cu ea. Scriitorul se hotărăşte să plece departe pentru a-şi face nişte scrieri, păstrând însă legătura cu Benigno. În tot acest timp acesta din urmă îşi continuă “relaţia” cu Alicia, care rămâne însărcinată. Lydia se stinge, iar infirmierul este închis acum pentru violul comis asupra balerinei. Marco rămâne acum singurul său sprijin. Descoperim că după ce naşte un copil mort, Alicia îşi revine, iar acest lucru îi este ascuns lui Benigno. Nesuportând durerea de a sta departe de persoana iubită, spitaliotul decide să “evadeze” cu ajutorul pastilelor Valium 5 ”când încă mai plouă şi acesta este un semn bun/ când Alicia a avut accidentul ploua la fel…”.
Finalul filmului este surprinzător şi ne arată încă o dată că destinul există. Marco şi Alicia se întâlnesc la un spectacol şi o nouă poveste de iubire pare că îşi are începutul.